Povestea nespusă a unei fete inocente

 Astăzi vă voi spune povestea unei fete. Nu e povestea mea, poate nici măcar nu am dreptul să o spun eu, dar din păcate ea nu mai este printre noi pentru a și-o spune singură.

 Atenție e o poveste dramatică care, cu siguranță, vă va pune pe gânduri și va trezi remușcări în sufletul unora, așa că dacă știți că nu faceți față emoțiilor puternice, mai bine vă opriți aici din citit!

 E povestea unei fete de a cărei existență nici măcar părinții ei nu s-au îngrijit. O fată ca oricare alta, iar în locul ei puteam fi eu, sau chiar tu cea/cel care citește aceste rânduri, dacă nu te nășteai în mediul în care te-ai născut.

 Din păcate nici macar numele nu mi-l amintesc, dar cu siguranță o parte dintre prietenii mei din lista de Facebook o să recunoască povestea si mă pot ajuta cu numele ei. Aș vrea să ne amintim numele ei, vreau sa îi pomenim numele pentru ca merită, pentru că i s-a facut o mare nedreptate în viața asta.

 Această fată s-a născut într-o familie de oameni săraci și cu un coefcient de inteligență scăzut, dacă nu chiar cu nevoi speciale (și aici mă refer la părinții ei și nu a fată, ea era perfect normală din ce îmi amintesc). Părinții ei lucrau cu ziua prin sat, pe mult prea puțini bani, uneori poate doar pe mâncare și alcool. Copiii lor, pentru că erau doi (dacă bine îmi amintesc - un băiat și o fată) nu știu ce mâncau, probabil doar ceea ce le ofereau vecinii lor de pomană.

 Povestea o știu de la mama, pe care o durea sufletul să vadă un copil așa de chinuit, dar de care vecinii noștri din sat râdeau sau pe care o blamau. Fata era mai mică decât mine cu 6-8 ani (mai mult sau mai puțin). Eu am aflat despre ce s-a întâmplat cu ea când eram la liceu-facultate, când era mult prea tarziu, când ea a murit. 

 Dacă aș fi aflat mai devreme, dacă aș fi stat de vorbă cu ea, dacă i-aș fi oferit umărul meu pe care să plângă și urechea mea care să îi asculte povestea, dacă aș fi avut vreo putere, poate aș fi făcut ceva, poate aș fi putut să îi schimb soarta... Din păcate n-am știut de existența ei, sau pur și simplu nu mi-a păsat în momentul acela, fiind prea ocupată să-mi clădesc propriul meu viitor.

 Dar din păcate multi gândim așa, multora ne pasă mult prea mult de noi, fără să ne gândim că ignoranța noastră naște monștri sau face victime! Cei mai mulți suntem smeriți, mergem Duminica la biserică, și șușotim pe la colțuri cât de curvă e Xuleasca, cât de bețiv de Xulescu, dar fără a face ceva să îi schimbăm sau să îi ascultăm pe acești oameni. În plus, unii dintre acești smeriți care merg săptămână de săptămână la biserică, se ascund de fapt sub o mască.

  Nu știu amănunte din viața ei, știu doar că avea până în 15 ani când a murit. Au fost speculații sau zvonuri despre ce s-a întâmplat cu ea și care a fost cauza morții ei. Unii spuneau că ar fi fost o boală cu transmitere sexuală, alții că a fost vorba despre un avort. Cert e că s-a dus mult prea devreme, și din nou vreau sa menționez: NEVINOVATĂ!

 Acum întrebarea mea e cine e de vină? Era vina copilul acela de 10-12 ani cât o fi avut când și-a început viața sexuală? sau a fost vina adulților? Iar adulți au fost mulți în viața ei, începând de la părinții ei, vecinii, profesorii, până la monștrii care s-au folosit de acel copil pentru a-și satisface niște plăceri!

 Sunt lucruri despre care nu vorbim. De ce? Pentru ca e RUȘINE! Pentru că e PĂCAT! Pentru că e DEZGUSTĂTOR!

 Da? Serios? Asta vă dezgustă pe voi? Un copil căruia i-a fost răpită inocența, căreia i-au fost spuse povești, căruia i s-au făcut promisiuni deșarte sau minciuni? Un copil care n-a avut suportul necesar și cunostințele pentru a spune NU? Și până la urma cui să îi spună nu? Unui pedofil? Mai multor pedofili care și-au bătut joc de ea?

 Suntem împotriva educației sexuale în școli, dar stiți care e, după părerea mea adevăratul motiv? Pentru că vrem să îi apărăm pe pedofili, pentru a nu schimba cumva concepția asta despre a cui e vina. Toți știm că vina e a victimei și nu a agresorului (nu?)! 

Da, fiecare dintre voi ar trebui să își pună întrebarea asta. A cui e de fapt vina? 

A profesorilor? Răspunsul: Nu, că educația sexuală nu tine de profesori, ci de părinți!

A părinților? Răspunsul: Nu, că nici ei nu au fost educați la rândul lor!

A pedofililor? Răspunsul: Nu, ce treabă au ei, dacă fata e atât de proastă și cade în capcana lor!

A noastră? Răspunsul: Nu, ce treabă am eu cu o necunoscută? E treaba ei că doar atât a dus-o capul!

A bisericii? Răspunsul: Nu, biserica zice "să nu preacurvești"! Deci trebuie să asculți dacă așa zice la carte! Ea zice, tu asculți! Așa merge treaba!

A guvernanților? Răspunsul: Nu, ei trebuie să țină cont de alegerile majorității oamenilor!

A victimei? Răspunsul: Da, fiecare dintre noi e responsabil de propriile lui alegeri si fapte!

 Dacă ați răspuns ca în răspunsurile sugerate, atunci cred că nu mai avem vreo șansă să ne facem bine!

 Un copil (până la 18 ani) nu e capabil să ia cele mai bune decizii pentru el. Nu degeaba sunt legi date în lumea asta care să protejeze minorii. Nu degeaba e interzis consumul de țigări și alcool minorilor! Nu degeaba e condamnabilă cu țnchisoarea relația sexuală dintre un adult și un copil - numită și PEDOFILIE!

Părerea mea e că vina e a tuturor adulților din viața acelui copil! Că nu v-ați pus întrebări despre cine e agresorul și cum să faceți să nu se mai repete! Ea era considerată o persoană paria, care nu merita să aibă prieteni, care nu merita să fie ascultată, care nu merita să fie consiliată! RUȘINE SĂ VĂ FIE!

Povestea asta e de acum mai bine de 10 ani, dar să fiu sinceră nu cred că s-au schimbat prea multe în acel sat, în ceea ce privește concepția sătenilor. Poate un singur lucru, sunt mai puțini copii, cu alte cuvinte mai puține victime posibile, slavă Domnului!

 Oameni buni, fac un apel la voi! Deschideti-vă mințile și sufletul! Avem nevoie de educație sexuală în școli! Nu mai suntem în secolul în care informațiile erau deținute doar de doi oameni din sat (preotul și învățătorul) și restul ascultau de aceștia. 

 Avem nevoie de oameni pregătiți, și mă refer aici la medici sau psihologi certificați, care să meargă din școală în școală și să îi învețe pe copiii noștri și prietenii copiilor noștri (care nu s-au născut neapărat într-un mediu sănătos) care sunt limitele, care sunt consecințele, cum se pot proteja și, mai ales, cui să i se adreseze dacă cineva a întrecut aceste limite, ce trebuie să facă dacă întâlnesc un pedofil, dar mai mult decât atât cum să recunoască un pedofil și să se apere de el.

 Pedofilii se află printre noi, că vrem sau nu să o recunoaștem. Tindem să îi apărăm, atunci când vine o reclamație din partea unui minor, deși în sinea noastră știm că nu e corect să facem asta. Ideea e să îi oprim să ne mai distrugă copiii!

Vă voi da acum câteva statistici care ar trebui să vă pună pe gânduri (măcar pe cei care aveți fetițe minore):

- 45% din nașterile înregistrate în rândul fetelor cu vârste mai mici de 15 ani din Uniunea
Europeană provin din România

- 80% dintre gravidele sau mamele sub 18 ani nu au utilizat nicio metodă contraceptivă
deoarece nu au avut informații despre utilizarea acestora.

- Vârsta medie a tatălui copiilor mamelor minore este de 21 de ani la nivel de întreg eșantion,
respectiv 22 de ani dacă tatăl este major.

- Rata nașterilor la fetițe între 10 și 14 ani a fost de 10 ori mai mare în România față de media UE în 2021, potrivit Eurostat.

Acum revenind la temerile expuse în mediul public din zilele noastre, mai ales în campaniile electorale:

1) educația sexuală ne va transforma copiii în persoane gay/trans!

    Pe bune? Dacă nu le facem educație sexuală își vor oprima aceste porniri? Sau mai degrabă vor naște monștri, îmbracați în haine de soți/profesori/preoți/tați/antrenori perfecți, care vor racola parteneri din rândul copiilor voștri?

2) Adopția în rândul cuplurilor gay

    Voi știti câte cupluri gay sunt? Sau câți dintre aceștia își doresc copii? Și nu în ultimul rând: de ce au ajuns acei copii care ar putea fi adoptați pe drumuri? 

 Preferați ca mai bine copiii să se afle în centre instituționalizate unde sunt supuși abuzurilor fizice și sexuale, decât să fie într-un mediu sigur cu suport material și psihic necesar?

Și nu în ultimul rând, puneți mai multe cerințe, faceți adopția mai grea, dacă cu adevărat asta e ceea ce vă înspăimantă pe voi!

3) Baieții voștri se duc la școală și se întorc fetițe!

    Pe bune? Voi realizați absurditatea acestei afirmații? Dacă nu se face această educație în școală (să zicem că s-ar vorbi despre LGBTQ, deși nu a fost nicio secundă vorba despre asta când s-a pus în discuție programa școlară sau ce ar trebui să cuprindă acea materie) și el/ea are înclinații de genul, credeți că după ce va scăpa de sub "protecția" voastră, și va avea acces la internet, nu vor afla că în Anglia sau mai știu eu unde pot să își facă schimbare de sex? Pe bune? Sunteți întregi la cap? Le dați acces copiilor voștri la internet de la 10 ani, dar voi nu vreți să îi apărați informându-i despre posibilii pedofili care abia așteaptă să pună mâna pe ei?

Vă rog să stați o secundă și să meditați asupra acestor date. Vă rog să raționalizați și să vedeți care e adevăratul dușman în toată povestea asta!

Vă mulțumesc și apreciez că ați citit povestea fetei inocente!

Surse în legătură cu informarea despre mamele minore: 

https://www.salvaticopiii.ro/sites/ro/files/2023-11/studiu-mame-minore-statistici-si-solutii.pdf

https://adevarul.ro/stiri-interne/societate/romania-are-de-zece-ori-mai-multe-mame-intre-10-si-2280120.html

https://www.salvaticopiii.ro/sites/ro/files/2023-11/abuz-asupra-copilului-deschidere-centru-audiere-si-statistici.pdf

 PS: Am întâlnit în viața mea cel puțin doi pedofili. Unul la 11-12 ani, din ghiarele căruia doar Dumnezeu m-a scăpat sau poate norocul (cum se zice pe la noi prin popor), iar altul la vârsta adultă, care mi s-a confesat că s-a culcat și el cu o fată de 13-14 ani (poate chiar fata a cărei poveste am expus-o mai sus), că dacă ea a vrut... Aveți grijă așadar! Adevăratul dușman nu e cine credeți voi!